Anxietatea este o reacție naturală a organismului la stres sau pericol, care devine problematică atunci când este intensă, persistentă și interferează cu viața de zi cu zi. Nu este doar o „teamă” obișnuită, ci o stare de neliniște constantă care afectează atât mintea, cât și corpul.

• Tensiune musculară: Îți simți corpul rigid, ca și cum ar fi pregătit pentru o luptă care nu se întâmplă niciodată.
• Palpitații: Inima bate rapid, de parcă ar încerca să țină pasul cu gândurile.
• Transpirație excesivă: Chiar și în situații care nu necesită efort fizic.
• Dificultăți de respirație: O senzație de sufocare care apare aparent fără motiv.

• Gânduri obsesive: Te concentrezi constant pe „ce-ar putea merge rău.”
• Frica irațională: Situații obișnuite par insurmontabile.
• Dificultăți de concentrare: Gândurile par să fie într-un cerc vicios, blocându-te în neliniște.

• Iritabilitate: Devii ușor agitat sau frustrat.
• Neliniște constantă: Simți că „ceva rău se va întâmpla,” chiar fără un motiv clar.

• La nivel personal: Pierzi bucuria momentelor simple, simți că viața este un efort constant.
• La nivel social: Devii mai retras, evitând oamenii sau situațiile care ar putea intensifica starea de anxietate.
• La nivel profesional: Anxietatea interferează cu productivitatea, concentrarea și capacitatea de a lua decizii.

• Creșterea nivelului de norepinefrină activează în mod excesiv răspunsul de „luptă sau fugi.”
• Producția redusă de serotonină și GABA (acid gama-aminobutiric) duce la incapacitatea creierului de a regla aceste stări intense.

• Traumele emoționale, lipsa suportului social sau expunerea constantă la stres intensifică riscul de a dezvolta anxietate.

• Un istoric familial de tulburări de anxietate poate crește riscul individual.

• Perfecționismul, tendințele de autocritică și teama constantă de eșec contribuie la dezvoltarea anxietății.

Tulburările de anxietate pot lua diverse forme, fiecare având caracteristici distincte. Înțelegerea acestor tipuri este importantă pentru a găsi tratamentul potrivit.

Anxietatea generalizată este o stare constantă de îngrijorare excesivă cu privire la diverse aspecte ale vieții – sănătate, carieră, finanțe sau relații. Persoanele afectate de GAD se simt copleșite de gânduri negative și de frica de a nu pierde controlul, chiar și atunci când nu există un motiv clar de îngrijorare.

• Griji persistente și necontrolate.
• Oboseală constantă.
• Tensiune musculară.
• Tulburări de somn, precum insomnie sau treziri frecvente în timpul nopții.

Persoanele cu GAD se simt adesea incapabile să se bucure de momentul prezent. Gândurile repetitive le epuizează și le împiedică să se concentreze asupra activităților zilnice.

Anxietatea socială implică o frică intensă de a fi judecat, criticat sau respins în situații sociale. Persoanele afectate evită adesea interacțiunile, chiar și cele simple, cum ar fi vorbitul în public, întâlnirile cu prietenii sau participarea la evenimente.

• Teama de a face greșeli sau de a fi ridiculizat.
• Roșeață, transpirație sau tremur în situații sociale.
• Dificultăți în menținerea contactului vizual sau în inițierea conversațiilor.
• Evitarea interacțiunilor, ceea ce duce la izolare.

Persoanele cu anxietate socială pot rata oportunități profesionale sau personale din cauza fricii de a fi observate sau criticate. Relațiile devin dificile, iar izolarea accentuează sentimentele de inutilitate.

• Tulburarea de panică este caracterizată prin atacuri bruște de panică, însoțite de simptome fizice intense, cum ar fi palpitații, dificultăți de respirație și senzația de pierdere a controlului. Atacurile de panică pot apărea aparent fără motiv și devin o sursă majoră de anxietate anticipativă.

• Palpitații și ritm cardiac accelerat.
• Senzație de sufocare sau dificultăți de respirație.
• Amețeli, greață sau transpirație excesivă.
• Frica intensă de a muri sau de a pierde controlul.

Persoanele cu tulburare de panică pot începe să evite locurile sau situațiile în care au experimentat anterior atacuri de panică, ceea ce poate duce la agorafobie (frica de spații deschise sau aglomerate).

Fobiile specifice sunt frici intense și iraționale față de un obiect, o situație sau o activitate anume. Exemple comune includ frica de zbor, de înălțimi, de spații închise sau de anumite animale.

• Reacții fizice puternice, cum ar fi tremur, palpitații sau greață, în prezența stimulului.
• Evitarea activă a situației sau obiectului care declanșează frica.
• Gânduri obsesive legate de pericolul perceput.

Fobiile pot limita drastic activitățile zilnice și pot afecta relațiile și cariera. De exemplu, frica de zbor poate împiedica o persoană să călătorească pentru oportunități profesionale sau personale.

TOC este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri obsesive și comportamente compulsive. Persoana simte nevoia de a efectua anumite ritualuri pentru a reduce anxietatea generată de gândurile obsesive.

• Obsesii: Gânduri intruzive, cum ar fi teama de contaminare sau frica de a face o greșeală.
• Compulsii: Ritualuri repetitive, cum ar fi spălatul excesiv pe mâini sau verificarea constantă a încuietorilor.
• Dificultăți în oprirea acestor comportamente, în ciuda conștientizării că sunt iraționale.

Tulburarea obsesiv-compulsivă poate consuma mult timp și energie, interferând cu activitățile zilnice și relațiile.

TOC este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri obsesive și comportamente compulsive. Persoana simte nevoia de a efectua anumite ritualuri pentru a reduce anxietatea generată de gândurile obsesive.

• Obsesii: Gânduri intruzive, cum ar fi teama de contaminare sau frica de a face o greșeală.
• Compulsii: Ritualuri repetitive, cum ar fi spălatul excesiv pe mâini sau verificarea constantă a încuietorilor.
• Dificultăți în oprirea acestor comportamente, în ciuda conștientizării că sunt iraționale.

Tulburarea obsesiv-compulsivă poate consuma mult timp și energie, interferând cu activitățile zilnice și relațiile.

Agorafobia este o teamă intensă de a fi în locuri sau situații în care o persoană simte că nu poate scăpa sau nu poate primi ajutor în caz de panică. Aceasta poate duce la evitarea totală a spațiilor publice sau aglomerate.

• Evitarea locurilor precum mall-urile, mijloacele de transport în comun sau sălile de teatru.
• Teama de a rămâne singur în afara casei.
• Atacuri de panică frecvente în situații care par imposibil de evitat.

Agorafobia poate izola complet persoana afectată, făcând imposibile activitățile normale, precum munca, studiul sau ieșirile sociale.

Anxietatea prelungită poate deveni stres cronic, iar stresul cronic poate intensifica anxietatea. Aceste două stări se hrănesc una pe cealaltă, creând un cerc vicios care duce la:

• Epuizare psihică.
• Probleme de somn.
• Dificultăți de gestionare a relațiilor și a responsabilităților.